Principalele probleme ale senzorilor de glicemie clasici, transcutanați sunt următoarele: sunt în urmă cu 5-10 minute față de glicemia reală din sânge; au pauze de funcționare la schimbarea senzorului; e nevoie să faci o procedură de înlocuire la fiecare 7-14 zile; uneori eroarea de măsurătoare este foarte mare; fenomenul NSA (Nocturnal Signal Atenuation); au durată limitată de viață; unii pacienți fac alergie la plasturii folosiți pentru fixare; consumabilele pe mai multe luni ocupă un spațiu mare; nu poți să-l dai jos temporar; prețul e cam mare; compatibilitatea cu telefonul e unori limitată; actualizarea promtă a sistemului de operare al telefonului poate face aplicația inutilizabilă; serviciul de cloud poate fi uneori nefuncțional. Hai să discutăm puțin despre fiecare dintre ele.

Sunt alături de tine,

Dr. Sorin Ioacără

www.diabetzaharat.ro

Senzorii de glicemie furnizează la fiecare 1-5 minute o estimare a glicemiei, a trendului ei, a vitezei cu care urcă sau coboară, alarme de hipo sau hiperglicemie, statistici foarte utile, cu posibilitatea de a le urmări de la distanță în cazul unei alte persoane, apropiată pacientului. În plus, senzorii de glicemie pot furniza informații unei pompe de insulină care să își modifice apoi debitele de insulină în funcție de context.

Sunt alături de tine,

Dr. Sorin Ioacără

www.diabetzaharat.ro

Transmițătorul reprezintă cea de-a doua componentă a unui sistem de monitorizare continuă a glicemiei.

Sunt alături de tine,

Dr. Sorin Ioacără

www.diabetzaharat.ro